Căutaţi
Română
  • English
  • 正體中文
  • 简体中文
  • Deutsch
  • Español
  • Français
  • Magyar
  • 日本語
  • 한국어
  • Монгол хэл
  • Âu Lạc
  • български
  • Bahasa Melayu
  • فارسی
  • Português
  • Română
  • Bahasa Indonesia
  • ไทย
  • العربية
  • Čeština
  • ਪੰਜਾਬੀ
  • Русский
  • తెలుగు లిపి
  • हिन्दी
  • Polski
  • Italiano
  • Wikang Tagalog
  • Українська Мова
  • Alții
  • English
  • 正體中文
  • 简体中文
  • Deutsch
  • Español
  • Français
  • Magyar
  • 日本語
  • 한국어
  • Монгол хэл
  • Âu Lạc
  • български
  • Bahasa Melayu
  • فارسی
  • Português
  • Română
  • Bahasa Indonesia
  • ไทย
  • العربية
  • Čeština
  • ਪੰਜਾਬੀ
  • Русский
  • తెలుగు లిపి
  • हिन्दी
  • Polski
  • Italiano
  • Wikang Tagalog
  • Українська Мова
  • Alții
Titlul
Transcript
Urmează
 

‘Toate Universurile au aprobat şi Dumnezeu a dăruit Putere unui Buddha, pentru a salva nenumărate suflete. Buddha, Marele Maestru, nu este un titlu de nimic!’, partea 3 din 10

Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Este foarte dificil să fii un Buddha în această lume. Nu că Buddha nu ar fi fost deja un Buddha, ci doar că El trebuie să coboare și să facă afinitate cu alte ființe cu conștiință pentru a reveni ca Buddha, iar apoi, când El are suficientă Putere, le poate elibera. Acesta este motivul. De aceea, unii Maeștri merg înainte și înapoi - din Nirvana înapoi pe Pământ și apoi înapoi în Nirvana din nou - și suferă mult, mult, mult, o suferință de nedescris. Dar nimeni nu poate vedea... nu prea mult. Orice puteți vedea, dacă credeți că puteți vedea un Maestru sau un Buddha că suferă, asta este doar vârful icebergului. Nu puteți vedea mai mult, pentru că majoritatea lucrurilor se întâmplă în interior, în tărâmul spiritual, iar în afară foarte puțin. Nu am auzit prea multe despre suferința lui Buddha, am auzit doar câteva, cum ar fi că a trebuit să mănânce fân pentru cai timp de trei luni din cauza karmei discipolilor, și a trebuit să își piardă degetul de la picior o dată din cauza lui Devadatta, fostul Său discipol.

Oh, nu este nimic ce vă puteți imagina care să nu i se întâmple unui Maestru. De aceea, în vremurile vechi, unii Maeștri nu acceptau o mulțime de discipoli, pentru că erau îngrijorați de acest tip de lipsă de loialitate, care le-ar putea face rău Lor. Chiar și al șaselea Patriarh Hui Neng, când El a primit jiasha (haina de călugăr) și bolul de la Maestrul Său, a trebuit să fugă pentru că ceilalți discipoli ai aceluiași Maestru, al Cincilea Patriarh, au fugit și ei după El și au vrut să îl ucidă pentru a lua înapoi jiasha, haina de călugăr care simbolizează succesiunea. De aceea, cel de-al Cincilea Patriarh i-a spus celui de-al Şaselea Patriarh, Hui Neng, că după asta: „Tu să nu dai mantia și bolul succesorului - simbolurile succesiunii - oricui altcuiva, astfel încât să nu mai avem acest tip de război în cadrul aceluiași ashram, în cadrul aceluiași sistem al Maestrului chiar, care ar putea ucide oamenii.”

Jiasha - haina exterioară a unui călugăr, un simbol pentru succesiune - înainte de asta a fost un simbol al Căii Sfinte spre iluminare, a compasiunii, milei, păcii, și toate acele cuvinte frumoase pe care le puteți găsi. Dar chiar și atunci, în loc să respecte și să asculte de ordinul Maestrului, nu, ei au vrut să alerge după Hui Neng și să-l omoare. Ce fel de călugări erau ei? Vă puteți imagina? Deci, în fiecare sistem, în fiecare viață, avem acest tip de război între cei din aceleaşi credinţe religioase, chiar și din aceeași biserică, același templu sau același ordin, sau chiar aceeași țară - nu contează. Mereu există un astfel de război. Dar nu haina este cea care va face din cineva un succesor. Pentru că dacă Maestrul nu îi binecuvântează - oricine ia acea robă de succesiune - nu va fi niciodată nimic.

La fel ca Devadatta - a avut câteva sute de de oameni care îl urmau, poate două sute, mai mult sau mai puțin. Poate că acești oameni nici măcar nu auzit de Buddha. Acesta este motivul pentru care ei nu l-au urmat pe Buddha. Sau poate că erau atât de groși, încât nu au putut înțelege ce anume preda Buddha. Și ei doar l-au judecat din exterior: El arăta ca Devadatta, purtând doar veșminte de călugăr, și chiar avea principii mai puțin stricte pentru călugării Săi decât Devadatta. Devadatta a încercat tot felul de lucruri doar pentru a câștiga, pentru a face ascetismul mai prevalent în cadrul grupului său, astfel încât oamenii să creadă: „Oh, acest om este mai sfânt, mai strict, pentru că Buddha încă are grijă de una și de alta.”

Lui Buddha nu i-a păsat de nimic! De ce i-ar fi păsat de ceva când El deja și-a părăsit bogăția, luxul și viitorul regat? Pentru ce Buddha ar mai fi vrut ceva? Chiar dacă ar vrea, El ar putea să se întoarcă în regatul Său și tatăl Său i-ar fi dat totul. Dar nu, El doar îl vizita pe tatăl Lui uneori, pentru a-l învăța ceva. Și când tatăl Său a murit, El a trebuit să facă datoria filială a fiului. Cât de umil a fost El. Dar atunci, ei s-au uitat doar în afară pentru că în interior ei nu au avut nicio experiență sfântă. Acesta este motivul. Nu este ca și cum toată lumea care merge la același învăţător va obține aceeași Iluminare, același nivel de realizare. Nu, nu. Unii sunt încă la nivelul diavolului, pentru că de aceea au venit acolo - doar ca să facă probleme Învățătorului, pentru Maestru. La fel ca Devadatta, sau Iuda în creștinism sub Domnul Iisus.

Motivul pentru care călugării buni, preoți buni, călugări sfinți sau Maeștri sfinți sunt și mai calomniați, mai degradaţi, mai urâţi și mai în pericol este pentru că, călugării răi, preoții răi își fac griji că acest Maestru le va lua adepții lor; atunci ei nu vor mai avea ce mânca, și nimeni nu va mai veni să le aducă ofrande. Nu ar trebui să-și facă griji. În această lume, vor exista mereu oameni ignoranți care urmează călugării răi, călugărițele rele. Sau pentru că acești călugări și călugărițe sau preoții sunt răul întrupat, oamenii care sunt, de asemenea, răi sau ignoranți îi vor urma oricum.

Extras din „Știri șocante” Ủa thầy?!? (Ce, profesor?!?) Oamenii se vor c*ca pe cap, c*ca pe cap, c*ca pe capul budismului, c*ca pe capetele călugărilor și călugărițelor, și c*ca pe practica și studiul budismului.

Întotdeauna va exista ceva pentru orice călugăr sau preot ca să aibă pentru a supraviețui. Doar că nu ar trebui să ceri lucruri extraordinare sau mai multă bogăție sau lux. Atunci veți supraviețui mereu. Nu ar trebui să vă faceți griji pentru asta. Câți călugări și călugărițe trăiesc în junglă, în munții mari? Și practică zi și noapte. Ei sunt încă bine! Și, de asemenea, nu numai asta, dar călugării, preoții răi, și alți oameni normali, de asemenea, poate sunt posedați de demoni, așa că ei nu mai pot să mai cunoască adevăratul lucru. Așa că mereu provoacă pe altcineva să lupte. Le place asta. Au această agresivitate în ei de la influența demonilor, sau propriul lor caracter este așa. Iar alții pot fi mai liniștiți, dar nu le plac cei faimoși, călugării sau Maeștrii sfinți pentru că Ei îi fac să se simtă mici.

Nu că Maeștrii merg și se luptă cu ei sau să le facă ceva; Ei nici măcar nu îi cunosc. Dar ei îi calomniază de la distanță sau în absență pe la spatele Lor sau orice altceva, și răspândesc numai lucruri rele despre Ei. Pentru că se simt mici; se simt inferiori; se simt îngrijorați că acești Maeștri sfinți sau călugări buni vor face clar, evident, că ei înșiși sunt răi. Așa că își fac griji cu privire la acești Călugări Sfinți. Și de aceea îi urăsc și fac tot felul de lucruri pentru a-i elimina sau să-i facă zdrențe, și pentru a-i deruta pe credincioșii care vor să găsească Maestrul adevărat pentru iluminare și eliberare. Aşa stau lucrurile.

Deci, a fi faimos, sfânt, nu vă garantează deloc să fiţi mai bine decât un maestru fals sau călugării și călugărițele rele sau orice altceva. Însă, tot ceea ce puteți face pentru a-i ajuta pe alții să se înalţe și să fie eliberați prin Harul lui Dumnezeu și să se întoarcă Acasă în adevărata Împărăție, la adevărata Casă, atunci faceți-o. Asta este tot.

Și Domnul Iisus știa că El urma să fie răstignit; El totuși a coborât în lumea crudă, și a încercat să ajute. Vedeți voi, de aceea atât de mulți oameni au fost ridicați la sfințenie în timpul vieții Sale. Și influența Lui, învățătura Lui, continuă încă până în ziua de azi. Miliarde de oameni îl urmează pe Domnul Iisus - chiar dacă ei nu sunt cu adevărat sinceri, ei îl respectă și îl urmează pe El. Și ei știu că învățătura Lui este corectă, chiar dacă ei nu sunt suficient de puternici pentru a o urma. La fel și cu Buddha - chiar dacă Buddha nu mai este aici la nivel fizic, miliarde de oameni urmează învățătura lui Buddha. Cel puțin încearcă. Unii o urmează și devin apți din punct de vedere moral, un sfânt chiar, sau cel puțin călugări și călugărițe buni sau credincioşi buni. Deci, nu contează.

În această lume, totul este atât de periculos, mai ales dacă ești faimos și iubit de o mulțime de oameni. Atunci trebuie să fii atent tot timpul. Chiar și atunci, nu știi niciodată dacă ești în siguranță. Este doar natura umană că ei sunt geloși. Și când se simt amenințați să-şi piardă faima lor sau profitul lor, atunci devin mai agresivi, și atunci ați putea fi în pericol.

Mulți Maeștri au murit. Doar pentru ce? Ei nu au făcut nimic rău - doar îi ajutau pe alții să facă societatea un loc mai curat, mai pur, pentru a face lumea mai locuibilă. Dar Ei au murit oricum. Chiar și într-un colț mic de lume, în Âu Lạc (Vietnam) recent, doi sau trei Maeștri au dispărut. Cei pe care mi i-am putut aminti sunt Maestrul Huỳnh Phú Sổ și Maestrul Minh Đăng Quang. Amândoi au fost oameni sfinți, s-au sacrificat necondiţionat tot timpul doar pentru a-i învăța pe oameni lucruri bune și au încercat să-l urmeze pe Buddha pentru a face ceea ce un Buddha ar trebui să facă. Chiar dacă oamenii nu cred că acești doi Sfinți au fost Sfinți sau Bodhisattva sau Buddha, cel puțin ei pot vedea că Ei nu au făcut nimic greșit. Nu au făcut nimic rău. Au făcut doar bine. Dar totuși, au existat unele elemente care se scurgeau pe undeva și s-au furișat undeva şi i-au ucis, i-au făcut să dispară, fără urmă. Nimeni nu-i poate găsi. Nimeni nu știe de ce.

Și ne amintim, de asemenea, de Maestrul Nguyễn Thành Nam, fondatorul Nam Quốc Phật, Budismului Nam Quốc, sau Budismul Nucilor de Cocos. El a fost, de asemenea, ucis fără niciun motiv - nimic care să fie cu adevărat un motiv pentru ca El să fie ucis. El doar cerea pace pentru poporul țării Sale. Suferea să vadă oameni care trebuie să moară inutil, brutal și fără un scop. Așa că puteți vedea motivul pentru care trei Maeștri au fost uciși - fie în secret sau, ca în cazul Maestrului Nguyễn Thành Nam, în mod deschis în fața unuia dintre discipolii Lui.

Extras din „Veneratul Călugăr Nucă de Cocos - o viață turbulentă a unui călugăr deosebit” Viața aventuroasă a Veneratului Călugăr Nucă de Cocos : Călugărul Nucă de Cocos i-a prezentat o nucă de cocos președintelui SUA pentru că, dacă vă uitați cu atenție, veți vedea un simbol al păcii pe ea. Scrisoarea pe care Călugărul Nucă de Cocos a trimis-o președintelui SUA a fost o petiție. El dorea ca președintele Lyndon B. Johnson să îi împrumute 20 de avioane uriașe de transport pentru a-l lua pe El și pe discipolii Săi, împreună cu provizii, în zona demilitarizată pe paralela 17 care împărțea Vietnamul în două părți ostile la acea vreme. Acolo, ei ar înființa un pavilion de rugăciune chiar în mijlocul râului Bến Hải. El ar fi stat acolo, rugându-se timp de șapte zile fără să mănânce sau să bea. Pe cele două maluri ale râului, 300 de călugări pe fiecare parte se vor ruga împreună cu El. L-a asigurat pe președintele Lyndon B. Johnson că acest plan va aduce pacea în Vietnam. Nimeni nu știe dacă scrisoarea a ajuns vreodată mâinile președintelui Johnson, dar toată lumea știa că Veneratul Călugăr Nucă de Cocos nu renunțase niciodată la visul său de a aduce pacea în Vietnam.

Potrivit ziarul Legea, după [1975], guvernul nu i-a mai permis Călugărului Nucă de Cocos să își practice religia Lui. Ceva mai târziu, El a încercat să fugă din țară, dar a fost arestat. Abia în 1985 autoritățile i-au permis Călugărului să se întoarcă acasă. La acea vreme, El cântărea mai puțin de 40 kg. În mai 1990, după ce discipolii Săi l-au adus în secret să se refugieze în casa unuia dintre discipolii Săi în provincia Tiền Giang, poliția a venit să-l găsească acolo. Nu este clar cum a avut loc confruntarea dintre cele două părți, dar cel care a murit a fost Călugărul Nucă de Cocos.

După cazul de crimă, Tribunalul Poporului din provincia Bến Tre i-a judecat pe discipolii Săi sub acuzațiile de împotrivire față de funcționarii de serviciu, cu sentințe severe. Detaliile acestui caz precum și moartea Călugărului Nucă de Cocos nu au fost publicate pe scară largă de către mass-media de stat. John Steinbeck a scris în memoriile sale: „Ultima dată când l-am văzut pe Călugărul Nucă de Cocos, nu ne-am spus la revedere. În acel moment, El a șters o lacrimă rară din ochii Lui, dar apoi a zâmbit din nou, și și-a ridicat mâna ca să arate spre cer unde El a trăit.”

Asta ar trebui să-i sperie pe toți care fac cu adevărat lucruri bune sau îi iubesc pe oamenii lumii, și încearcă să îi protejeze sau să îi ajute să-și elibereze sufletele lor cu Învățătură sacră adevărată și nobilă.

Photo Caption: Ne contactăm vecinii drăguţi cu salutări frumoase

Descarcă fotografia   

Vizionaţi mai multe
Toate părțile  (3/10)
Share
Share la
Încorporează videoclipul
Începe la
Încărcaţi
Mobile
Mobile
iPhone
Android
Vizionaţi în browser mobil
GO
GO
Prompt
OK
Aplicaţia
Scanaţi codul QR sau alegeţi sistemul potrivit pentru încărcare pe telefon
iPhone
Android